Dan Horgan

Republicii No.30 Street, Bl. I2, Sc. C, Ap. 57, cod 731226
Loc. Barlad, Jud. Vaslui, Romania

Mobile: +40-723-439676
e-mail: danhorgan672000@yahoo.com
 
 

Fireplace icons - Icoana de vatra

In our country there have been fireplace icons since the Dacian times; even if they were not Christian, they had the Dacian cross as a symbol, a motif seen even today on numberless fireplace icons and crosses.
The way of making the fireplace icon is very simple:
The icon was made on a piece of beech or oak board (usually hardwood) and hung at the bottom of the fireplace chimney in Romanian traditional house. Its functionality was fixed in the style of magical thinking. It acted as a latch that forbade the evil spirits to get into the household through the traditional open fireplace chimney. The chimney was the only entrance in the home that could not be prohibited like others (window, door, gate) by latching. Probably prior to the emergence of Christianity there was a similar means with the same assumed functionality in the Romanian area. The wooden board was made by chopping and cutting. The decoration work was made by incising (most of them), sawing or carving (very few) and by painting after incision with 2 or 3 unmixed water colours which, after painting, were secured or not with flax oil. The decoration was of several types: portrait, multiportret, biblical or mixed scenes. The multiportrait was made either in several registers or in only one. The shapes of the fireplace icons were varied. Most of them were rectangular. The type of decoration was copied from another icon (printed, painted or the same type) or after an age engraving. Some fireplace icons show a definite personal decoration by the person who made the icon. Sometimes the fireplace icons icons have inscriptions and the year of making can be seen on them. The inscriptions are most often illegible because the craftsmen were illiterate and copied the letters as any other decorative detail, bringing their ‘contribution’ to every new made copy. Generally, the decoration was made by incision, the same way which some pistornice were made.. There are fireplace icons (very few) known as ‘itinerant shrine’ type used prior to long journeys and unpredictable journeys from old times. The environment in which the fireplace icons were used fireplace was very aggressive (high temperature and humidity, aggressive gases emissions, carbon suspensions, regular access of direct flame and so on). For this reason and because that particular changes occurred in the thinking about world and as well as in the Romanian village architecture, there are few collections of fireplace icons. So far, there are known copies almost only from the north of Oltenia. It is supposed that they were made and used throughout the Romanian area without being used in other regions for a long time.

Icoana de vatră se află în ţara noastră de timp îndelungat încă de pe timpul dacilor, care chiar daca nu erau creştini aveau ca simbol crucea dacică, motiv întâlnit şi astăzi pe nenumărate icoane de vatra şi troiţe.
Modul de execuţie a icoanei de vatră este cât se poate de simplă:
Icoană executată pe o bucată de scândură de fag, sau stejar (în general lemn de esenţă tare deoarece )şi care era agăţată în partea inferioară a hornului vetrei, în casa tradiţionala românească. Funcţionalitatea ei era stabilită în stilul gândirii magice. Avea rolul unui zăvor care interzicea spiritelor malefice ( duhurilor rele ) în gospodărie prin hornul vetrei deschise tradiţionale. Hornul era singura cale de acces în locuinţă care nu putea fi interzisă ca altele ( fereastră, uşă, poartă) prin zăvorâre. Probabil ca anterior apariţiei creştinismului în aria românească a existat un mijloc similar cu aceeaşi funcţionalitate presupusă. La realizarea plăcii de lemn se lucra prin cioplire şi tăiere. La decorare se lucra prin incizare ( cele mai multe), prin traforare sau sculptare ( foarte rare ) şi prin pictare după incizare, cu 2+3 culori de apă neamestecate şi care, după pictare, erau fixate sau nu cu un verniu sau cu ulei de in. Decoraţia era de mai multe tipuri: portret, multiportret, scenă biblică sau mixtă. Multiportretul era realizat fie în mai multe registre, fie în unul singur. Forma icoanei de vatră era felurită. Cele mai multe erau de formă patrulateră. Modelul decoraţiei era copiat după altă icoană (tipărită, pictată sau de acelaşi tip) sau după o gravură de epocă. Unele piese arată însă o certă compoziţie personală a celui care lucra icoana. Uneori icoanele de vatră au inscripţii şi anul execuţiei. Inscripţiile sunt cel mai adesea ilizibile deoarece meşterii erau neştiutori de carte şi copiau literele ca pe orice alt detaliu de decor, aducându-şi la fiecare exemplar nou executat ”contribuţia” lor. Decoraţia era executată în general, prin incizie în modul în care se lucra şi la unele pistornice. Sunt cunoscute icoane de vatră (foarte rare) de tip “altar portativ” folosite prealabil la călătoriile lungi şi pline de neprevăzut de altă dată. Mediul în care erau folosite icoanele de vatră era foarte agresiv (temperatură şi umiditate ridicate, gaze de descompunere agresive, suspensii de carbon, acces periodic al flăcării directe, etc.) Din această cauză ca şi datorită faptului că au apărut anumite mutaţii in concepţia despre lume şi viaţă ca şi în arhitectura satului românesc, icoanele de vatră sunt puţine în colecţii. Până acum sunt cunoscute aproape numai exemplare provenind din nordul Olteniei. Este de presupus că ele au fost lucrate şi folosite în întreaga arie românească, în alte regiuni nemaifiind folosite de mai mult timp.